PSIHOCLASS

VIATA IN PLENITUDINEA SA. PSIHOTERAPIE. DEZVOLTARE PERSONALA. LIFE COACHING.

Gelozia este unul dintre cele mai nocive sentimente pe care le puteți trăi, deoarece este o combinație de procese afec­tive. E mânie, plus alte simţăminte. Printre cele câteva simţăminte care pot genera gelozie se numără teama, neliniştea, durerea, neajutorarea, nesiguranţa, posesivitatea, rivalitatea, răzbuna­rea, autoînvinuirea şi frica de abandon. Dat fiind că relaţiile sunt construite pe sentimente puternice şi nu pe „aranjamente” între două persoane, atunci când partenerul/partenera are legă­turi cu alţii într-o manieră intimă, ameninţările în ceea ce pri­veşte relaţia sunt percepute cu uşurinţă de către dumneavoastră şi pot fi foarte înspăimântătoare.

Vă pare periclitat statutul de Favorit Numărul 1 al celuilalt, mai ales dacă nu aţi ajuns la maturitate emoţională şi nu aveţi încredere nici în dumneavoastră, nici în relaţie. Gelozia are o calitate intens posesivă, însă posesivitatea subminează dez­voltarea personală, independenţa şi libertatea de care are nevoie partenerul pentru a deveni persoana care vrea să devină. Daca nu progresaţi dumneavoastră, progresul partenerului/parte­nerei poate să vă pară ameninţător, aşa că puteţi manifesta , gelozie, limitându-i relaţiile şi experienţele cu ceilalţi, supraveghindu-i activităţile şi aducându-i acuzaţii de infidelitate şi de trădare a încrederii.

Dacă persoana iubită este realmente atrasă de altcineva, gelozia poate erupe cu o violenţă extremă. Insă, în cazul în care persoana respectivă se dovedeşte fidelă relaţiei, nu se va întâmpla nimic. Oamenii sunt uneori atraşi de altcineva; asta face parte din jocul erotic al vieţii. Dar nu înseamnă că partenerul/par­tenera dumneavoastră va acţiona sub impulsul acestei atracţii. Totuşi, dacă sunteţi înclinaţii către gelozie, puteţi trage în pripă concluzii exagerate despre ceea ce credeţi că ar face el/ea acum şi ar putea face în viitor. Propriile sentimente nutrite faţă de per­soana iubită reprezintă problema, nu ea însăşi.

Când sunteţi geloşi, totul duce la o concluzie previzibilă: aveţi certitudinea că importanţa dumneavoastră în ochii persoanei iubite a fost redusă. Sunteţi convinşi că o s-o pierdeţi dacă nu puneţi capăt activităţilor sale „extracurriculare”. Din cauza propriilor temeri şi incertitudini, pierderea ei este singurul viitor pe care îl puteţi imagina. Asta poate că nu are nimic de-a face cu realitatea, dar are de-a face cu gelozia.

A fi gelos înseamnă a încerca să manipulezi relaţiile partenerului cu ceilalţi. Dacă îi spui cât de gelos eşti pe prietenia sa cu cineva, s-ar putea simţi atât de stânjenit încât să pună capăt respectivei relaţii, pentru a te face să-ţi recapeţi siguranţa şi să scapi de gelozie. Dar problema este că gelozia se poate transforma într-o reacţie permanentă, la orice prietenie a partenerului, şi, în cele din urmă, el se va considera sufocat de pretenţiile tale şi se va întâmpla exact lucrul de care te temi: te va părăsi. Cu alte cuvinte, gelozia dă naştere propriilor profeţii, profeţii cu mari şanse de realizare.

Gelozia pe partener poate depăşi graniţele relaţiilor sale cu ceilalţi. Se extinde în tot soiul de alte domenii, cuprinzând promovările de la serviciu, notele de la şcoală, călătoriile, distracţiile, activităţile culturale… Lista poate fi nesfârşită, ca gelozia însăşi.

Gelozia este întotdeauna legată de o lipsă sau de o pierdere a eului: îţi imaginezi că altcineva este mai atrăgător decât tine, sau are ceva ce tu nu ai. Iţi spui: „De ce nu sunt în ochii lui la fel de seducătoare ca ea?”, „Ce are el, şi nu am eu?”. Gelozia vorbeşte despre ameninţarea unei pierderi viitoare. Mai zice şi: „Uită-te la mine. Hei, sunt aici.” Gelozia normală, după părerea lui Freud, se combină cu suferinţa – gândul la pierderea persoanei iubite şi imaginarea rănii narcisiste pe care pierderea ar provoca-o eului tău. Gelozia implică, de asemenea, autocritică, precum şi ideea că nu eşti la fel de bun, de bogat, de atrăgător precum cutare sau cutare. Poţi fi gelos pe alt adult, pe un copil pe o slujbă, chiar şi pe un animal de companie.

Gelozia se poate transforma în paranoia.

Când eşti gelos, nu te mai concentrezi decât la treburile şi deplasările partenerului. Devii ultravigilent, căutând cel mai mic indiciu că el umblă pe la alte uşi şi nu mai este interesat de tine. Cea mai grea etapă din tratarea geloziei presupune confruntarea cu tine însuţi/însăţi. Dacă relaţia are de suferit, e important să analizezi care sunt originile geloziei. De obicei, ea se trage din stări de abandon prin care ai trecut altă dată, stări reactivate în prezent. Când partenerul îşi petrece o parte din timp cu alţii, te poţi simţi respins şi înlocuit.

Adevărul greu de înfruntat este acesta: Da, sunt momente în care partenerul preferă pe altcineva. Dar asta nu înseamnă că te va părăsi. Inseamnă că, oricât de apropiaţi şi de dedicaţi sunteţi unul altuia, nu poţi acoperi toate nevoile de stimulare şi de varietate ale celuilalt. Acesta este un adevăr pe care trebuie să-l înţelegi şi să-l accepţi.

Unii oameni îşi ascund gelozia, pretinzând că totul este în ordine, aşa încât partenerii lor să nu realizeze cât de geloşi sunt de fapt. In astfel de situaţii, geloşii pot deveni autodistructivi şi pun realmente în pericol relaţia, prin legăturile lor extraconjugale (sindromul „îi arăt eu lui!”) şi prin provocarea de înfruntări pe orice temă, ca acoperire pentru gelozie.

A fi inteligent din punct de vedere romantic înseamnă a şti că gelozia nu-şi are sălaşul doar în cap, ci şi în suflet. Cu cât sunteţi mai siguri pe dumneavoastră, cu cât aveţi mai mult respect de sine, cu atât veţi fi mai puţin geloşi. Există oameni care habar n-au ce-i gelozia. Insă, la cei mai mulţi dintre noi, este vorba despre măsura în care o simţim. Frecvenţa şi intensitatea crizelor de gelozie variază foarte mult de la un cuplu la altul.

Gelozia si iubirea

Gelozia nu are nimic de-a face cu iubirea, ci este un jalon emoţional care se raportează la respectul de sine. Nu daţi crezare unui partener/unei partenere care spune: „Da, sunt gelos/geloasă pentru că te iubesc foarte mult.” O asemenea declaraţie de dragoste are menirea de a vă face să vă închipuiţi că respectiva persoană trebuie să vă controleze şi să vă restricţioneze activităţile, în virtutea marii sale iubiri faţă de dumneavoastră. Punerea semnului de egalitate între iubire şi gelozie implică ideea că iubirea presupune renunţarea, de dragul partenerului sau partenerei, la toate celelalte aspecte importante ale vieţii tale. Insă iubirea nu înseamnă nici să renunţi la visuri, nici să-ţi înăbuşi spiritul. Gelozia unui partener poate distruge plăcerea vieţii; poate fi atât de copleşitoare, încât îţi pierzi, pur şi simplu, capacitatea de a fi tu însuţi.

A fi inteligent din punct de vedere romantic înseamnă a şti că ai o relaţie solidă cu partenerul sau cu partenera, că vă iubiţi şi vă purtaţi de grijă reciproc, că preferaţi să fiţi împreună în cea mai mare parte a timpului – dar nu tot timpul. Când eşti inteligent din punct de vedere romantic, simţi acest adevăr până în adâncul fiinţei şi nu te consideri ameninţat de el. De fapt, ştii că libertatea persoanei de alături de a fi ea însăşi, de a face unele lucruri independent, de a se descurca pe cont propriu nu poate decât să vă întărească legătura.

Atunci când respecţi independenţa celui de lângă tine şi îi sprijini activităţile, te va iubi şi mai mult, deoarece va fi şi mai împlinit. Viaţa devine pentru amândoi mult mai bogată dacă îi susţii entuziasmul şi opţiunile, în loc să încerci să le restricţionezi.

de Dr. Mary Valentis si Dr. John Valentis

Leave a Reply