PSIHOCLASS

VIATA IN PLENITUDINEA SA. PSIHOTERAPIE. DEZVOLTARE PERSONALA. LIFE COACHING.

Obsesie

Căutăm cu tot mai multă pasiune, dincolo de capacităţile noastre limitate, pentru a găsi fericirea şi mulţumirea. Dacă le abordăm cu moderaţie, multe dintre lucrurile pe care le urmărim au potenţialul de a fi plăcute, stimulatoare şi chiar sănătoase. Totuşi, demersurile noastre au deseori un caracter imperativ şi obsesional. Intensitatea şi compulsivitatea lor poartă în ele seminţele adicţiei şi, atunci cand le desfăşurăm, întalnim o durere şi o frustare din ce în ce mai mari.

In van încercăm să ne satisfacem sentimentele arzătoare şi să ne umplem golul interior cu mancare sau parteneri de sex. Incercăm să ajungem la satisfacţie încărcandu-ne la modul literal cu prăjituri, chipsuri sau hamburgeri; ca bonus, greutatea adăugată ne protejează atat de emoţiile noastre, cat şi de posibilele ameninţări externe. Sau poate încercăm să ne alinăm înstrăinarea lăuntrică, să ne găsim unitatea prin întalniri erotice repetate, să ne potolim foamea prin intermediul intimităţii cu o altă persoană. Consumăm alcool, fumăm, prizăm cocaină sau ne injectăm, inhalăm şi înghiţim tot felul de droguri. Poate că, dacă am lua cantitatea perfectă sau am găsi combinaţia corectă, căutarea noastră ar lua sfarşit şi noi ne-am simţi mulţumiţi.

Relaţia perfectă va elimina senzaţia de disconfort. Dacă ne-am găsi „jumătatea”, „sufletul-pereche”, bărbatul sau femeia visurilor noastre, am fi compleţi. Avem mintea plină de imagini romantice şi visăm la uniunea supremă, nunta secolului, menajul ideal. Versurile cantecelor de iubire ni se par adevărate: „Mă faci să mă simt complet”, „Nu pot să trăiesc fără tine”. Manaţi de speranţele cele mai profunde, trecem de la un partener la altul.

Ne abandonăm carierei noastre. Petrecem cea mai mare parte a timpului muncind, gonind către un ţel de neatins, într-o muncă ce nu se termină niciodată. Dacă am izbuti să atragem clientul perfect, să obţinem marele contract sau să facem afacerea secolului, poate că am rezolva totul. Vom fi fericiţi numai dacă reuşim să ne facem meseria perfect. Munca e viaţa noastră.

Acumulăm putere, bani sau posesiuni. Cu cat avem mai mult, cu atat vom fi mai fericiţi. Modalităţile în care ne străduim să ajungem la împlinire constau în a ne ticsi casa cu lucruri, a strange un cont substanţial în bancă ori pachete de acţiuni sau a obţine promovarea mult ravnită. Obţinem un statut social, profesional sau politic superior. Cucerim, manipulăm, controlăm sau influenţăm nenumăraţi alţi oameni, într-o încercare neantreruptă de a deveni persoane importante. Sperăm că, prin eforturi constante, ne vom transcende limitările obişnuite şi vom realiza ceva cu adevărat extraordinar.

Cu cat facem mai multe lucruri, cu atat vom fi mai fericiti. Santem de-a dreptul maniaci cînd vine vorba despre instruirea noastră care nu se mai sfarşeşte niciodată. Ajungem studentul perpetuu, luptandu-ne fără folos să ne potolim setea prin acumulare de cunoştinţe sau diplome. Ne retragem în mintea noastră, încercand gimnastici mentale tot mai complexe şi ţintind către o serie impresionantă de realizări intelectuale. Interpretăm sau diagnosticăm lumea şi pe cei care o locuiesc, găsim soluţii logice la problemele noastre, creăm teorii şi reflectăm la chestiuni filosofice şi politice. Căutăm să devenim experţi în domeniul nostru. Citim, colecţionăm şi scriem cărţi. Cu cat e mai sofisticată şi mai comprehensiva gandirea noastră, cu atat suntem mai satisfăcuţi.

Ne dedăm la jocuri de noroc. Ce bine ar fi dacă am putea să caştigăm la loterie sau pariul la marile campionate de fotbal sau la jocurile de poker de vineri seara! Ne gandim că dacă am încerca din greu şi am investi ceva mai mult, am obţine miracolul; şansele sunt în favoarea noastră. Sau poate călătorim întruna. Ne plimbăm, facem drumeţii, călărim, zburăm sau navigam în jurul lumii, căutand în permanenţă noi aventuri sau orizonturi, sperand să găsim plaja, oraşul, hotelul, restaurantul sau ţara perfecte.

Ne spunem că dorinţele noastre vor fi împlinite dacă arătăm cum trebuie. Facem nenumărate excursii la mall şi urmăm compulsiv ultima modă. Poate că îmbrăcămintea ideală împreună cu accesoriile potrivite sau un dulap plin cu cele mai frumoase şi mai scumpe haine ne vor aduce ceea ce vrem. Căutăm neancetat costumaţia care să ne facă să ne simţim plăcuţi, frumoşi sau grozavi. Poate că, dacă ne-am înveşmanta în haine impecabile, ne-am simţi compleţi.

Dar, pentru ca hainele să arate bine pe noi, corpul nostru trebuie să fie fără cusur. Trebuie să arătăm ca super-modelele din ultimele reviste de modă sau ca vedetele de la televizor. Aşa că petrecem ore întregi în fiecare zi pentru a ne modela corpul şi ani de zile din viaţă în căutarea dietei perfecte. Alergăm, facem jogging, ne căţărăm, vaslim, dansăm, pedalăm şi ne ridicăm modul de viaţă la standardele perfecţiunii. Transpirăm, ne întindem, ne aplecăm, mărşăluim. Ne refuzăm anumite alimente, ne limităm porţiile şi în tot acest timp simţim că avem dreptate, că facem sacrificii şi suntem nefericiţi. Ne umplem dulapurile de la bucătărie cu alimente alternative sănătoase, de care uităm şi le redescoperim cateva luni mai tarziu. Ne purificăm organismul, ne curăţăm colonul, ne îndopăm cu vitamine, ne îndreptăm atenţia către un nou tratament pentru afecţiunile noastre.

Am putea să facem mai mult decat atat apeland la chirurgul plastician. Poate că un nas nou ne va aduce fericirea. Ceea ce ne trebuie este un lifting facial, o bărbie mai fermă, alt fel de ochi, mai puţine riduri sau buze mai mari. Ne rearanjăm corpul cu ajutorul abdomenoplastiei sau liposucţiei, ne reducem mărimea sanilor sau îi umflam cu silicon. Facem operaţii de transplant de păr pentru a scăpa de chelie. Plătim mii de dolari pentru a fi tăiaţi, întinşi, cusuţi şi redaţi inutilei căutări a perfecţiunii.

Sau am putea apela la experţi care să ne ofere întregirea după care tanjim, în acelaşi fel în care depindem de un meşter pentru a ne repara televizorul sau automobilul. Ne trezim că ajungem în cabinetul unui terapeut care ne asigură că poate să ne vindece  sau   devenim   fanatici ai workshop-urilor. Probabil că specialistul potrivit deţine chei ce va deschide poarta posibilităţilor noastre. Ne punem orbeşte în mainile altora. Căutăm compulsiv mentori care pot să ne spună ce e în neregulă cu noi, de ce avem nevoie şi ce trebuie să facem. Avand o ştiinţă în spatele lor, ei pot să ne îndrum către secretul fericirii noastre. Căutăm seminarul, prelegerea sau workshop-ul X care poate să ne ofere formula sau tehnic de alinare a dificultăţilor noastre. Dacă citim ghidul potrivit sau ne alăturam grupului ideal de bărbaţi, femei sau cupluri ne vom simţi împliniţi.

Am putea sfarşi la picioarele vreunui maestru spiritual şaman sau preot care promite că ne va iubi. Poate că, dacă ne dăruim cu adevărat unui guru şi devenim buni credincioşi, daca urmăm regulile şi efectuăm practicile corecte, ne vom găsi eliberarea şi pacea. Ne concentrăm asupra învăţării fiecărui cuvant din rugăciunile şi cantecele religioase străine. Memorăm cu griji principiile care ne sunt predate, purtăm îmbrăcămintea spirituală corectă, ne împodobim cu simboluri semnificative, şi ne facem rost de accesoriile sacre potrivite. Ignorandu-ne adese ori obligaţiile lumeşti, urmăm răbdători şi supuşi cursul prescris către fericire.

Multe dintre aceste activităţi, relaţii şi substanţe pot să fie valoroase, distractive sau stimulatoare.

Ceea ce ne creează insa probleme este compulsivitatea oarbă şi faptul că ne agăţăm de ele!

de Christina Grof

Leave a Reply